Frunze bătute de vânt
și frământ
de sälcii, de plopi şi arțari
pe maluri…
Valuri
și mare
vuind...
- peisaj oarecare…
Trişti pescăruși solitari
țipă sub nori
şi fiori
de frig
mă cuprind…
- creion
şi fugare semne sonore…
Cețuri aduse din larg
pe coame de ape
se sparg
în zori,
aproape de dig…
- am pierdut räsäritul...
Cer pal,
săgeţi de metal
sfärimate în spume…
- prind licärul lor…
Val după val
aduce pe buze
- trecută speranţă
şi vrajă
- un ultim sărut de vacanţă
și-l lasă pe plajă
între midii şi meduze…
un pic de romanţă…
Undeva,
anacronă,
uitată în ploaie şi praf,
corabia de mucava,
cu nimeni la timonă,
a unui fotograf
cu " amintiri de la..."
o trec în culoare…
Septembrie,
cu fructele coapte
şi strugurii-n vii,
se pleacă
din zi
către noapte,
spre ceasul banal
când totul va fi
indiferent şi egal
şi noapte
şi zi
și valuri și mal…
- o fi...
Dar marea,
oricât de gri
şi rece...
și valurile
oricât de mari-s,
voi mai auzi
"Vox maris"
eternă…
Sensibilitatea mea ternă
nu va trece
de Echinox !...