- În iarbă -

Aș vrea doar să te-alint
şi să te răsfăţ
fiul meu...


Se leagănă cer sineliu
printre ramuri de brad,
ce ard
de aur viu...


Dar e cineva pe cărare
- în două picioare
de dinapoi -
care-ar tot vrea
câte ceva
din câte nu știu
să te-nvăţ


Pe-aproape,
clepsidre de piatră tocite de ape,
sub munte,
numără clipe
mărunte...


Despre ce-i omenesc
şi nu se poate ascunde...


Despre tot
şi toate...


Despre ce nu se pătrunde:
adevăr,
cinste, dreptate...

Marile mele păcate!
- mi le căinesc
de-a fir a păr -

Nori albi clăbucesc
peste piscuri pictate
şi adie ozon...


Să-i las pe-alţi
înalţi

predicatori,
cu glas monoton
şi cuminte,
să-ţi picure-n minte
legi şi precepte
din cele mai drepte?..

Pe scurtătură
şi prin fîneţe
urcă rucsaci cu bineţe
şi fete bune de gură...

Sau să-ţi alegi
dintre colegi,
ori de pe stradă, sfătuitori?...

Cine să-i creadă,
şi de cîte ori?

Să înveţi de la viaţă...
E asta povaţă?

Stăm amîndoi sub copaci
şi în iarbă...
Tu nu îţi mai faci
de mult
arc şi săgeţi din nuiele de-alun,
eu nu îţi spun
nimic cu-aroganţă
de înţelept.

E vacanţă...

Să pui bob lîngă bob,
din câte-ai văzut peste zi
- mult ori puţin ori nimic ~
să-ţi fii
singur rob
şi dascăl şi ucenic?...

Ascult
foşnetul focului nejeruit,
aştept
să sfîrîie clisa-nşirată pe băţ
şi te privesc
cum aşezi piatră cu piatră
în vatră...

Să fii abil,
cu "smile",
cu cabale
şi-adversităţi cordiale?...

Ori să-ţi dau
exemplul

încă nenăscuţilor,
să devii salahor la templul
virtuţilor ?...


Ai mai avea
după ce bea?...
(aici o rimă îmi scapă)


Vîntul adună scame de nori,
şi câlţii de ceaţă...
se-agaţă-n păduri...


Să înduri,
să nu ai păreri,
să nu ştii ce să dai,
nici ce să ceri,
nici ce s-arunci ?...

Să nu ai propria-ţi normă
de conduită ?...


Să te supui la porunci
date ca-n front
de-o neuniformă
căpătuită ?...

Ori vre-unui scris

- aşa zis -

de-un plaivaz bont ?...

 

Rari

picuri de ploaie ca din senin
cad în jeratic...


Umbre se fugăresc pe cărare,
cerul se face noptatic
şi fulgeră-n zare...



Să n-ai nimic sfînt,

nici datorie, nici legamînt,

să nu ţi se rupă

carnea fîşii

de tot oe va fi

după ?...


Să-ți vezi doar de tine
şi numai ţie
să-ţi fie bine ?...




Vremea se strică...



N-am apucat să-ţi vorbesc,
şi stingem focul...


Hai fiul meu,
să schimbăm jocul...


Ştii cît te iubesc;
ia-mi locul

şi-nvaţă-mă cum să te cresc!