Frunze bătute de vânt
și frământ
de sälcii, de plopi şi arțari
pe maluri…

Valuri
și mare
vuind...
- peisaj oarecare…

Trişti pescăruși solitari
țipă sub nori
şi fiori
de frig
mă cuprind…

- creion
şi fugare semne sonore…

Cețuri aduse din larg
pe coame de ape
se sparg
în zori,
aproape de dig…

- am pierdut räsäritul...

Cer pal,
săgeţi de metal
sfärimate în spume…

- prind licärul lor…

Val după val
aduce pe buze
- trecută speranţă
şi vrajă
- un ultim sărut de vacanţă
și-l lasă pe plajă
între midii şi meduze…

un pic de romanţă…

Undeva,
anacronă,
uitată în ploaie şi praf,
corabia de mucava,
cu nimeni la timonă,
a unui fotograf
cu " amintiri de la..."

o trec în culoare…

Septembrie,
cu fructele coapte
şi strugurii-n vii,
se pleacă
din zi
către noapte,

spre ceasul banal
când totul va fi
indiferent şi egal
şi noapte
şi zi
și valuri și mal…

- o fi...

Dar marea,
oricât de gri
şi rece...
și valurile
oricât de mari-s,
voi mai auzi
"Vox maris"
eternă…

Sensibilitatea mea ternă
nu va trece
de Echinox !...